În ultima vreme petrec tot mai mult timp pe lângă instrumentele tehnologice ale lui tati. Îmi place de multe ori să mă pun stăpân pe laptopul şi telefoanele părinţilor mei şi să intru pe Internet, îmi place să butonez telecomanda şi să modific toate setările Tv-ului, îmi place în general să controlez orice obiect care are butoane şi să le apăs de nenumărate ori.

Aşa se face că într-una din zile tati sătul de butonatul meu la telecomandă şi datul peste cap al tuturor setărilor posibile, a decis să mă lase să butonez la laptopul său. Şi-a luat câteva măsuri de siguranţă şi a protejat datele importante şi apoi mi-a dat “mână liberă” la cârma HP-ului. Fără prea mult efort am reuşit să pornesc din prima browserul web şi chiar să mai fac un pas important, prima tastă pe care am apăsat-o după deschiderea browserului fiind “W”. Tati a încrcat să mă provoace să şi scriu ceva haios într-un editor de texte, dar nu a ieşit nimic interesant pentru că se pare sunt prea pasionat de tastele “space”, “enter”,  “tab” şi “backspace” şi mai puţin interesat de tastele alfanumerice.

Nu mai punem la socoteală faptul că mami are cost suplimentar la abonamentul de mobil tot din cauza mea. De câte ori ajunge telefonul ei pe mâinile mele, am eu mare grijă să deblochez tastatura (ceea ce nu este foarte uşor) şi să găsesc butonul care o dată apăsat mă duce direct în lumea Internetului mobil căci doar eu am multe informaţii de aflat şi ce altă metodă ar fi mai bună decât asta?

Ştiu că mami şi tati nu se supără pe mine, dar le simt deja în priviri îngrijorarea că într-o bună zi voi creşte, curiozitatea mea în ceea ce priveşte tehnologia va spori şi le voi cere di ce în ce mai mult. De mic sunt cu degetele pe butoane şi mă voi putea lăuda cu experienţă de lungă durată în tehnologie!

Vă las acum, merg să-l spionez pe tati, care pregăteşte un nou articol pentru blog, poate după ce-şi mai termină treaba îmi dă şi mie voie măcar vreo 2-3 minute la laptop. Atât mai vreau azi, api merg la nănic. Noapte bună…