După o scurtă vizită de doar o zi la ţară, ne-am întors în oraş la tati pentru ca el să nu ne simtă prea mult lipsa. A fost o ieşire prielnică, bunicii s-au bucurat foarte mult să mă vadă şi să ne jucăm împreună. Mi-a plăcut să ies la aer curat şi să mă răsfăţ prin braţe pe la bunicul, bunica, mătuşa şi străbunica.

Am fost tare cuminte, dar deşi m-am simţit foarte bine, am fost extrem de scump la vorbe şi nu am vrut să gânguresc nici măcar un sunet ca să-i îndeplinesc bunicii dorinţa de a mă auzi vorbind în limba mea. Poate că data viitoare voi fi mai gălăgios. De cum am ajuns însă acasă mi-am dat drumul la gură şi am îceput să gânguresc cam tot repertoriul de cuvinte pe care-l deţin asta aşa ca să o oftic pe mami pentru tăcerea deplină pe care am arătat-o în vizita la bunici.

Aşa sunt eu, extrem de imprevizibil şi trebuie ca cei dragi să mă îndrăgească aşa cum sunt. Şi simt că ei mă iubesc foarte tare!