Blog de pitic

8 luni

Posted on: 15-11-2010

 

Vlăduţ-Valentin Rusu la 8 luni

Am 8 luni

Aşadar, azi se împlinesc exact 8 luni de când toţi cei dragi primeau marea veste a venirii mele pe lume. Un timp care a trecut extrem de repede, clipele s-au scurs precum gândul şi iată că mami şi tati s-au trezit deja cu un flăcău frumos şi voios. Mi-a mai trecut şi răceala, aşa că am acum motive suficiente să sărbătoresc cum se cuvine. Pireu de fructe, cereale, ceiuc! 🙂 Aniversarea aceasta de 8 luni este un prilej numai bun pentru noi date statistice.

Aşa cum ştiţi, la naştere măsuram 50 de cm şi cântăream 3,1 kg. Ei bine în timpul  ce a trecut am păpat mult şi a făcut nănic din plin aşa că acum am ajuns la 72 cm şi aproape 10 kg. Am început să înţeleg din ce în ce mai mult din ceea ce se întâmplă în jurul meu şi pentru că sunt un linguşitor încerc să profit de bucuria pe care o provoc celorlalţi. Ador să fiu luat în braţ deşi mami mi-a cumpărat un ţarc foarte frumos în care am adunat toate pernele şi jucăriile care m-ar putea ţinea ocupat. Îmi place ca lumea din jur să vorbească şi cu mine, nu îmi place să fiu neglijat sau ne băgat în seamă.

La “Suzzy mincinoasa” am renunţat de mult, noaptea îmi place să dorm dezvelit, nu accept nici un cm de păturică peste mine, fac rotogoale prin pat şi nu de puţine ori mami şi tati m-au găsit dimineaţa în poziţii dintre cele mai ciudate în pătuţ. Ba reuşesc să mă trezesc cu picioruşele pe pereţi, ba mă trezesc cu capul în direcţia opusă perinuţei, ba dormind pe burtică. Important este că am un somnic dulce şi nu îi prea deranjez pe ai mei în timpul somnului decât în cazuri cu totul şi cu totul excepţionale (scutecel prea plin, năsuc înfundat de la răceală, etc).

Aş rămâne zile întregi fără de pampers, doar în picioruşele goale, ador să mă joc cu ele, să-mi bag degeţelele de la picioruşe în guriţă, sau să fac tumbe dezbrăcat. Când vine momentul în care trebuie să mă îmbrac sunt mofturos, mârâit şi detest să stau în toate poziţiile în care mă pun mami şi tati când îmi dau hăinuţele pe mine.

În ultimul timp bolborosesc din ce în ce mai mult în limba mea dar mă deprind şi cu două noi cuvinte: ma-ma-ma-ma-ma-… şi ta-ta-ta-ta-ta-… Cât timp tati este plecat la muncă îi simt lipsa şi îl strig prin casă. Sunt foarte fericit când vine de la serviciu şi mă ia în braţe şi mă ridică până la tavan. Îmi place şi când împreună cu tati sărim pe canapea. Mă amuză teribil.

La partea cu mersul în picioruşe sunt la stadiul de rotobil (premergător), dar fac progrese vizibile. Depinde mult şi de motivaţia pe care mi-o inspiră o persoană sau un obiect pe care îl văd şi la care vreau să ajung pentru a face câţiva metri în rotobil sau sprijinit de ai mei. Dau mereu din picioruşe, în orice moment. Lumea spune că sunt foarte energic şi nu pot sta o clipită locului. Am schimbat şi locul de băiţă. Nu mai folosim văniţa din plastic pentru bebeluşi ci am trecut la cada din baie în care tati pune destulă apă ca eu să mă pot amuza scuturând din mânuţe şi dând din picoruşe spre amuzamentl celor prezenţi. Îmi place să văd cum apa călduţă sare din vană şi mă stropeşte peste tot.

Cu ocazia acestei aniversări tati s-a decis să lanseze în on-line şi pagina mea oficială pe Facebook, unde puteţi găsi foarte multe informaţii interesante despre mine, poze personale în diverse situaţii şi ipostaze, câteva filmuleţe în curând, dar şi o parte din prietenii mei. Vă aştept – să ne sheruim lucruri interesante, să ne tagguim, să ne dăm “Like” şi toate cele!

Numai bine!

Atenţie! Poze noi. Tot vă promit de ceva vreme poze noi cu mine, dar până acum nu am reuşit să mă arăt în toată splendoarea Aşa că vizionarea începe mai jos…

După băiţă
După băiţă
Vin la tine
Vin la tine
Să îţi arăt dinţii?
Să îţi arăt dinţii?
Te văd
Te văd
Vorbeşti cu mine?
Vorbeşti cu mine?
Linişte, fac nani
Linişte, fac nani
Aproape m-am ridicat
Aproape m-am ridicat
Pot zbura
Pot zbura
Greu cu tastele
Greu cu tastele
Scaunul lui tati
Scaunul lui tati
Ce o fi acolo?
Ce o fi acolo?
A ajuns tati acasă
A ajuns tati acasă
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul
Cu laptopul

Adevărul este că am mai crescut şi se pare că sunt tot m-ai frumos. Ei, ce ziceţi? V-am fermecat? 🙂

Tags:

Am fost puţin absent în ultima vreme de pe scena blogosferică şi datorită unui eveniment mai puţin plăcut din familia noastră. Străbunicul meu din partea mamei ne-a părăsit, nu prea înţeleg eu ce s-a întâmplat, dar mami mi-a spus că a plecat să facă nani la Doamne-Doamne şi să aibă grijă de noi din ceruri. Au fost câteva zile apăsătoare şi triste pentru cei dragi, prilej însă pentru mine să cunosc multă lume nouă (chir multe rude ale mamei) şi să le mai îndulcesc suferinţa pentru că ştiţi cu toţii că sunt o bomboană de băieţel.

După toate astea m-am procopsit şi cu prima răceală serioasă din viaţa mea, răceală luată de la mami şi de la bunica. Am năsucul înfundat şi am avut chiar şi o noapte mai albă în care m-am trezit de multe ori şi am plâns pentru că nu mai puteam respira din cauza muculeţilor. Mami mi-a curăţat nasul cu batista bebeluşului, însă eu nu o mai suport şi plâng de fiecare dată când aud aspiratorul la care este conectată. Tati mi-a luat Panadol Baby ca să mă calmez şi să pot dormi liniştit noaptea şi picături pentru a-mi desfunda năsucul. După trei zile de răceală mă simt puţin mai bine şi aştept să-mi treacă cât mai repede.

În altă ordine de idei mă apropiu de frumoasa vârstă de 8 luni, am 6 dinţişori mici şi frumoşi şi încep să fac primii paşi în rotobil sau sprijinit de mami şi tati. Vreau neapărat să o iau înaintea Măriucăi, ea deja a păşit câţiva metri. 🙂

Ne scriem/citim în curând! – poate şi câteva poze noi-nouţe.

Bugs BunnyPăstrâd buna tradiţie de până acum şi la fel de neaşteptat m-am decis să le fac părinţilor mei încă o surpriză. Încă doi dinţişori. 6 în total. Se pare că doar aşa îmi place; câte doi de fiecare dată. Câte o pereche frumoasă.

În timp ce îmi schimba pampersul, mami dorind să vadă cum au evoluat incisivii mei laterali de sus a avut o mare surpriză. O exclamaţie de uimire şi totodată fericire i-a atras atenţia lui tati. Au înţeles pe dată motivul pentru care în decursul zilei am fost mai mârâit şi fără prea multă poftă de mâncărică. Dinţişorii mei incisivi de sus s-au gândit ei că ar fi momentul prielnic să iasă la vedere. Durerile provocate de aceştia pălesc în faţa bucuriei tuturor celor dragi la aflarea acestei veşti. 7 luni şi 6 dinşişori. În ritmul ăsta scăpăm destul de repede şi de ieftin dacă nu mă vor durea nici de acum înainte.

Un bebe cu laptopÎn ultima vreme petrec tot mai mult timp pe lângă instrumentele tehnologice ale lui tati. Îmi place de multe ori să mă pun stăpân pe laptopul şi telefoanele părinţilor mei şi să intru pe Internet, îmi place să butonez telecomanda şi să modific toate setările Tv-ului, îmi place în general să controlez orice obiect care are butoane şi să le apăs de nenumărate ori.

Aşa se face că într-una din zile tati sătul de butonatul meu la telecomandă şi datul peste cap al tuturor setărilor posibile, a decis să mă lase să butonez la laptopul său. Şi-a luat câteva măsuri de siguranţă şi a protejat datele importante şi apoi mi-a dat “mână liberă” la cârma HP-ului. Fără prea mult efort am reuşit să pornesc din prima browserul web şi chiar să mai fac un pas important, prima tastă pe care am apăsat-o după deschiderea browserului fiind “W”. Tati a încrcat să mă provoace să şi scriu ceva haios într-un editor de texte, dar nu a ieşit nimic interesant pentru că se pare sunt prea pasionat de tastele “space”, “enter”,  “tab” şi “backspace” şi mai puţin interesat de tastele alfanumerice.

Nu mai punem la socoteală faptul că mami are cost suplimentar la abonamentul de mobil tot din cauza mea. De câte ori ajunge telefonul ei pe mâinile mele, am eu mare grijă să deblochez tastatura (ceea ce nu este foarte uşor) şi să găsesc butonul care o dată apăsat mă duce direct în lumea Internetului mobil căci doar eu am multe informaţii de aflat şi ce altă metodă ar fi mai bună decât asta?

Ştiu că mami şi tati nu se supără pe mine, dar le simt deja în priviri îngrijorarea că într-o bună zi voi creşte, curiozitatea mea în ceea ce priveşte tehnologia va spori şi le voi cere di ce în ce mai mult. De mic sunt cu degetele pe butoane şi mă voi putea lăuda cu experienţă de lungă durată în tehnologie! 🙂

Vă las acum, merg să-l spionez pe tati, care pregăteşte un nou articol pentru blog, poate după ce-şi mai termină treaba îmi dă şi mie voie măcar vreo 2-3 minute la laptop. Atât mai vreau azi, api merg la nănic. Noapte bună…

După o scurtă vizită de doar o zi la ţară, ne-am întors în oraş la tati pentru ca el să nu ne simtă prea mult lipsa. A fost o ieşire prielnică, bunicii s-au bucurat foarte mult să mă vadă şi să ne jucăm împreună. Mi-a plăcut să ies la aer curat şi să mă răsfăţ prin braţe pe la bunicul, bunica, mătuşa şi străbunica.

Am fost tare cuminte, dar deşi m-am simţit foarte bine, am fost extrem de scump la vorbe şi nu am vrut să gânguresc nici măcar un sunet ca să-i îndeplinesc bunicii dorinţa de a mă auzi vorbind în limba mea. Poate că data viitoare voi fi mai gălăgios. De cum am ajuns însă acasă mi-am dat drumul la gură şi am îceput să gânguresc cam tot repertoriul de cuvinte pe care-l deţin asta aşa ca să o oftic pe mami pentru tăcerea deplină pe care am arătat-o în vizita la bunici.

Aşa sunt eu, extrem de imprevizibil şi trebuie ca cei dragi să mă îndrăgească aşa cum sunt. Şi simt că ei mă iubesc foarte tare!

Azi am plecat împreună cu mami în vizită la bunici. Nu m-au mai văzut de mai bine de o săptămână şi le este tare dor de mine. Mă voi juca din plin cu bunicii pentru că se pare că de când m-am născut au dat şi ei în mintea copiilor. Vom rămâne acolo până mâine, timp în care îi vom lipsi lui tati, dar sper că nu se va supăra prea tare. El ne iubeşte şi ne va aştepta cu drag. Când vom reveni promit să vă spun cum a fost.
Până atunci vă las să mă admiraţi în aproape toată splendoarea într-o poză destul de recentă.

 

Vlăduă după băiţă

Vlăduţ după băiţă

 

Ce frumuseţe de băiat are tata! Nu-i aşa?

Salutare dragii mei,

Nu ne-am mai citit/scris de foarte mult timp şi asta numai din cauza comodităţii tăticului meu (care între timp a ajuns şi el blogger). Să-i fie ruşinică! Dar acum că am revenit, am să mă ţin de capul lui să nu mai facă greşeli din astea şi să posteze cât mai des pentru că oamenii sunt curioşi şi vor să-mi urmărească evoluţia.

Să vă spun acum despre mine. Ce s-a mai întâmplat în cele 5 luni trecute de la ultima postare? Ei bine, foarte multe! Nu cred că aveţi răbdare să aflaţi despre toate însă am să vă fac un rezumat al celor mai importante schimbări intervenite.

În primul rând să începem cu vârsta şi dimensiunile. Am deja 7 luni fără 4 zile (ce a mai trecut vremea…), am ajuns să cântăresc aproape 9 kg şi să măsor vreo 72 de cm. La dimensiunile astea am multe hăinuţe care mi-au rămas mici, unele pe care le-am purtat doar o singură dată, altele pe care nu am reuşit să le port deloc.

Să continuăm cu mâncărica. Pe la 5 luni (mijlocul lui august 2010) m-am lăsat de lăptic matern pentru că nu mai era suficient pentru mine şi m-am dedicat în exclusivitate lăpticului praf. Pap 210 ml de lapte praf de nivelul 2 (NAN2) amestecat cu 3 linguriţe de cereale la o singură masă. De asemenea mămica a trecut la diversificarea mâncării şi am ajuns să savurez piureul de fructe (măr, pară, nectarină, piersică, pepene verde sau banană) cu cereale sau biscuiţi, supică de legume (morcovel, pătrunjel, păstârnac, ţelină şi cartof), piureu de cartofi cu cărniţă de pui, gălbenuş de ou cu piureu de legume, şi mai ales … pufuleţi Gusto. De la mâncărica asta bună sunt frumos din cale afară, dar mă ia şi somnul şi dorm foaaarte bine peste noapte câte 8-10 ore spre bucuria lui mami şi tati.

Pe la 2-3 luni am început să îmi ţin capul drept şi ridicat chiar şi când stăteam pe burtică. Nu după mult timp am început să mă rostogolesc şi să mă întorc de pe spate pe burtică şi să fac diverse giumbuşlucuri cu mânuţele şi picioruşele. După ce mi-am descoperit mânuţele şi picioruşele am început să le folosesc din ce în ce mai mult, mai ale în momentul schimbării pampersului, doar aşa ca să-i enervez pe ai mei şi să nu-i las să-şi facă treaba. :))

Un alt lucru important este faptul că mi-au apărut deja 4 dinţişori fără absolut nicio durere majoră (sau chiar dacă am avut ceva dureri mami şi tati nu au realizat asta), însă cu foarte multe bale. Tati este deja îngrozit de valurile de bălişoare care-mi curg din guriţă. Aşa dintr-o dată şi pe neaşteptate într-o după-masă de la începutul lui septembrie mămica a descoperit că îmi cresc dinţişorii incisivi din partea de jos. Mare bucurie în familie. Deja îmi spuneau “Dinţosu’ “. În urmă cu câteva zile le-am mai făcut o bucurie şi au descoperit la fel de neaşteptat că îmi cresc şi incisivii laterali din partea de sus. De acum voi arăta ca un mic vampir! 🙂

Am început şi să glăsuiesc. Dacă la început gânguream câteva sunete în limba mea, în ultima vreme sunt foarte vorbăreţ şi mami chiar ma auzit de câteva ori rostind “Da” şi “Coco”. În rest foarte mult “Ba-ba-ba-ba-ba …”, “Da-da-da-da-da …”, “A-pa-pa-pa-pa …”. Toţi sunt acum cu “sufletul la gură” aşteptând din guriţa mea cuvintele magice: “mama” şi “tata”. Am decis să-i mai las să aştepte puţin.

În continuare îmi plac plimbăricile prin parc şi trag câte un pui de somnic de fiecare dată când ieşim. Abia aştept să se facă ora amiezei să ies cu mami afară, iar în dupămesele în care nu este foarte rece ieşim şi împreună cu tati. Îmi plac şi ieşirile la ţară la bunica şi bunicul şi nu ratăm nicio şasă să mergem să mă joc cu ei. Sunt foarte iubit şi ei încearcă să-mi îndeplinească  toate poftele.

Căruciorul îmi oferă tot mai puţin spaţiu în care să-mi desfăşor în bună voie somnicul şi celelalte activităţi, aşa că ai mei au decis să-mi cumpere un ţarc în care acum îmi desfăşor mare parte din activităţile zilnice. Mă joc, mă uit la TV, fac nănic chiar şi mănânc. Pentru că în ultmia vreme stau din ce în ce mai bine în funduleţ pe la 6 luni ai mei au decis să mă pună în rotobilul premergător. Îmi place să mişc foarte repede din picioruşe şi sper ca în curând să ajung să mă şi deplasez pe rotile, iar apoi să fac câţiva paşi singurel. Zilele astea tati chiar m-a luat într-o mică plimbărică “la pas” până la bucătărie. A fost destul de greu şi după câţiva paşi am obosit şi am renunţat dar promit să mai încerc pentru că tare mi-a mai plăcut.

Între timp printre cunoscuţii lui mami şi tati au mai apărut câţiva bebeluşi şi urmează să mai apară câţiva pe care abia aştept să-i cunosc şi să ne jucăm împreună. Am ţinut ochii şi urechile pe cazul Mariei-Beatrice şi ne bucurăm foarte mult de progresele şi schimbările în bine intervenite în viaţa ei, dar cu mare tristeţe am aflat şi de problemele de sănătate ale Mariei şi pe această cale vrem să-i dorim însănătoşire grabnică, iar părinţilor ei multă răbdare, încredere şi putere de luptă. Sperăm să le vedem sănătoase pe amândouă cât mai curând.

Ei cam atât am să vă zic după cele aproape 5 luni de lipsă din on-line, sper că v-am făcut o surpriză plăcută prin această revenire şi îmi reiau promisiunea de a mă ţine de capul lui tati să posteze cât mai des articole interesante. În curând vă romit şi nişte poze cât mai actuale dar şi multe alte istorisiri interesante. Vă las acum, deoarece este târziu deja şi m-a luat un somnic …

Ne citim/scriem în curând!

Botezul

Posted on: 16-05-2010

La ultima postare eram un păgân, acum sunt creştin. Am avut aşadar de la ultima noastră întâlnire parte de botez. La aproape 8 săptămâni de la naştere cei apropiaţi mi-au organizat întreg ritualul de creştinare de la băiţa în apă la biserică până la masa festivă plină de bunătăţi.
Totul s-a petrecut cu mai bine de o săptămână în urmă adică exact sâmbătă, 8 mai 2010. Ceremonia religioasă a avut loc la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia la ora 12:00 şi mi-au fost alături pe lângă părinţi şi naşi, bunici, verişori, colegi şi prieteni de-ai lui mami şi tati. Slujba a ţinut cam o oră, lumea a cam avut emoţii, naşii s-au prezentat impecabil, iar eu am fost tare cuminţel. Nu am plâns decât foarte puţin, în momentul îmbăierii şi la schimbatul hăinuţelor pentru că în catedrală era destul de răcoare şi pe lângă asta toţi ochii erau atinţiţi asupra mea. Năşica mi-a dăruit un costum foarte şic pe care l-am purtat cu drag. Am avut parte din plin de poze şi filmări. Mulţumiri pe această cale fotogrfilor! 🙂
A urmat o scurtă şedinţă foto în curtea catedralei, iar apoi masa, felicitările şi dansul, tradiţionalele îndeletniciri în astfel de momente. Invitaţii au fost în număr de aproape 40 şi împreună am petrecut până către orele 22:00. Am petrecut este un fel de a spune pentru ca eu, deşi am fost prezent pe întreg parcursul evenimentelor am dormit dus în cea mai mare parte. Am fost foarte răsfăţat şi plimbat pe la toţi prin braţe, însă eu le-am răspuns cu liniştitul meu somn. Am avut parte de o mulţime de cadouri care mai de care mai încântătoare: hăinuţe din plin, lenjerii pentru pătuţ, păturici, scaun pentru maşină, chiar şi o cărticică personalizată cu date referitoare la naşterea mea şi bucuria părinţilor mei.
A fost primul eveniment major din viaţa mea şi ne-am bucurat cu toţii.
În altă ordine de idei la cele 9 săptămâni ale mele eu cântăresc deja 5,5 kg şi am vreo 56 cm 61 cm (măsurătoare exactă), am început să disting din ce în ce mai evident persoanele şi obiectele din jurul meu, mă cam necăjesc colicile tot mai tare (sper să nu mai ţină prea mult), îmi ţin destul de bine căpuşorul, pap cam la 3 ore ziua, iar peste noapte mă trezesc maxim o dată să pap. Încă am un somn destul de lung şi nu-mi prea place să dorm pe spate. Îmi place foarte mult să-mi observ camera şi ceea ce mă înconjoară stând pe burtică. De asemenea statul pe burtică mă linişteşte în unele momente când colicile îmi dau bătaie de cap. De cum îmi este fomică sau am făcut pipi sau caca dau alarma în întreaga casă până când cineva se oferă să se ocupe de mine. Îmi place mult să fiu purtat în braţe mai ales de când pe la noi se perindă bunicile cărora le sunt foarte drag. Am şi eu trucurile mele cu care să profit de bunătatea celor din jur. :p
Acum plec la nănic, dar nu înainte de a vă arăta câteva poze de la botez. Vizionare plăcută!
Botez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez VlăduţBotez Vlăduţ

Tags: , , , ,

Hehe, ce a mai trecut timpul! Am deja 6 săptămâni de viaţă şi mi se pare că au trecut foarte repede. La 6 săptămâni de viaţă cântăresc deja 4,6 kg şi măsor cam 55 cm. De când nu v-am mai scris s-au mai întâmplat destule evenimente despre care vă voi povesti acum. În primul rând ne-a vizitat nenea preotul şi a făcut o rugăciune pentru mine şi pentru mami ca să putem ieşi din casă înainte de botez. Păcat de vremea de afară ca să rămânem tot în bloc. Eu am fost tare cuminţel şi nu mi-a fost frică de preot, nici nu am plâns în timpul scurtei ceremonii religioase. Atât a aşteptat mama. Nici nu a plecat bine preotul din casă şi ea a şi ieşit afară, era timp mai închis aşa că eu nu am ieşit. Tare s-a mai bucurat mami. O cred şi eu, după o lună de spital şi stat în casă…

Eiii…, dar nu a durat mult şi am avut şi eu parte de ieşiri la plimbărică destul de scurte (maxim 15 minute) şi doar în zilele însorite. Am neglijat aşadar faptul că imediat după naştere nu mi-a fost administrat vaccinul antituberculos BCG (probabil sunteţi şi voi în temă cu marele scandal de la Ministerul Sănătăţii) şi sfaturile medicilor pediatrii şi aşezat frumos în căruciorul meu 4×4 şi corespunzător echipat, împreuna cu mami şi tati am petrecut câteva momente prin prejurimile cartierului în care locuim. Tare mi-a mai plăcut şi foarte liniştit am dormiţat de fiecare dată. Nu mai zic de poftica de mâncărică! Plimbărica e o activitate care-mi place tare şi cu siguranţă în perioada care vine ne vom îndeletnici mult timp cu ea!

Am mai avut şi o groază de musafiri şi aşa după cum sper că aţi observat am actualizat permanent pagina cu torturile primite de la oaspeţii mei. 😉 Am primit şi o mulţime de hăinuţe de toate dimensiunile şi culorile atât pentru zilele mai călduroase care se apropie cât şi pentru zilele răcoroase de toamnă.

Mami a fost deja la primul consult după naştere la nenea doctorul şi acesta ne-a asigurat că totul a decurs perfect, iar mami şi-a revenit complet şi s-a refăcut foarte bine. A început să dea jos şi din burtica rămasă după naştere şi acum este doar cu 3 kg mai grea decât înainte de a rămâne însărcinată. Asta da revenire. Felicitari mami! 😉

Peste două săptămâni mi s-a pregătit un eveniment solemn plin de seriozitate dar şi de distracţie în acelaşi timp. Voi fi creştinat la Catedrala Ortodoxă a Încoronării din Alba Iulia, iar apoi să vezi mâncare, băutură, cântec, joc şi voie bună împreună cu rudele şi prietenii dragi. Aştept cu nerăbdare!

Cam atât cu vorba, urmează acum câteva poze noi, nouţe, printre care vă rog să remarcaţi şi pozele cu frumoasa mea mămică.

Vlăduţ 1Vlăduţ 2Vlăduţ 3Vlăduţ 4VlăduţVlăduţVlăduţVlăduţVlăduţVlăduţVlăduţ şi mamiVlăduţ şi mamiVlăduţ şi mamiVlăduţ şi mamiVlăduţ şi mamiVlăduţ şi mamiVlăduţ şi mamiVlăduţ şi mamiVlăduţ şi tatiVlăduţ şi tatiVlăduţ şi tatiVlăduţ şi tatiVlăduţ şi tatiVlăduţ şi tatiVlăduţ şi tatiVlăduţ şi mami

Tags: , , , ,

Ajutaţi-l pe Marian

Ajutaţi-l pe Marian

Ajutaţi-o pe EVA

Ajutaţi-o pe EVA

Ajutati-o pe Beatrice!

Ajutati-o pe Beatrice

Calendar

February 2021
M T W T F S S
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728

Statistici

  • 43,312 vizitatori