Blog de pitic

Salutare dragii mei,

Nu ne-am mai citit/scris de foarte mult timp şi asta numai din cauza comodităţii tăticului meu (care între timp a ajuns şi el blogger). Să-i fie ruşinică! Dar acum că am revenit, am să mă ţin de capul lui să nu mai facă greşeli din astea şi să posteze cât mai des pentru că oamenii sunt curioşi şi vor să-mi urmărească evoluţia.

Să vă spun acum despre mine. Ce s-a mai întâmplat în cele 5 luni trecute de la ultima postare? Ei bine, foarte multe! Nu cred că aveţi răbdare să aflaţi despre toate însă am să vă fac un rezumat al celor mai importante schimbări intervenite.

În primul rând să începem cu vârsta şi dimensiunile. Am deja 7 luni fără 4 zile (ce a mai trecut vremea…), am ajuns să cântăresc aproape 9 kg şi să măsor vreo 72 de cm. La dimensiunile astea am multe hăinuţe care mi-au rămas mici, unele pe care le-am purtat doar o singură dată, altele pe care nu am reuşit să le port deloc.

Să continuăm cu mâncărica. Pe la 5 luni (mijlocul lui august 2010) m-am lăsat de lăptic matern pentru că nu mai era suficient pentru mine şi m-am dedicat în exclusivitate lăpticului praf. Pap 210 ml de lapte praf de nivelul 2 (NAN2) amestecat cu 3 linguriţe de cereale la o singură masă. De asemenea mămica a trecut la diversificarea mâncării şi am ajuns să savurez piureul de fructe (măr, pară, nectarină, piersică, pepene verde sau banană) cu cereale sau biscuiţi, supică de legume (morcovel, pătrunjel, păstârnac, ţelină şi cartof), piureu de cartofi cu cărniţă de pui, gălbenuş de ou cu piureu de legume, şi mai ales … pufuleţi Gusto. De la mâncărica asta bună sunt frumos din cale afară, dar mă ia şi somnul şi dorm foaaarte bine peste noapte câte 8-10 ore spre bucuria lui mami şi tati.

Pe la 2-3 luni am început să îmi ţin capul drept şi ridicat chiar şi când stăteam pe burtică. Nu după mult timp am început să mă rostogolesc şi să mă întorc de pe spate pe burtică şi să fac diverse giumbuşlucuri cu mânuţele şi picioruşele. După ce mi-am descoperit mânuţele şi picioruşele am început să le folosesc din ce în ce mai mult, mai ale în momentul schimbării pampersului, doar aşa ca să-i enervez pe ai mei şi să nu-i las să-şi facă treaba. :))

Un alt lucru important este faptul că mi-au apărut deja 4 dinţişori fără absolut nicio durere majoră (sau chiar dacă am avut ceva dureri mami şi tati nu au realizat asta), însă cu foarte multe bale. Tati este deja îngrozit de valurile de bălişoare care-mi curg din guriţă. Aşa dintr-o dată şi pe neaşteptate într-o după-masă de la începutul lui septembrie mămica a descoperit că îmi cresc dinţişorii incisivi din partea de jos. Mare bucurie în familie. Deja îmi spuneau “Dinţosu’ “. În urmă cu câteva zile le-am mai făcut o bucurie şi au descoperit la fel de neaşteptat că îmi cresc şi incisivii laterali din partea de sus. De acum voi arăta ca un mic vampir! 🙂

Am început şi să glăsuiesc. Dacă la început gânguream câteva sunete în limba mea, în ultima vreme sunt foarte vorbăreţ şi mami chiar ma auzit de câteva ori rostind “Da” şi “Coco”. În rest foarte mult “Ba-ba-ba-ba-ba …”, “Da-da-da-da-da …”, “A-pa-pa-pa-pa …”. Toţi sunt acum cu “sufletul la gură” aşteptând din guriţa mea cuvintele magice: “mama” şi “tata”. Am decis să-i mai las să aştepte puţin.

În continuare îmi plac plimbăricile prin parc şi trag câte un pui de somnic de fiecare dată când ieşim. Abia aştept să se facă ora amiezei să ies cu mami afară, iar în dupămesele în care nu este foarte rece ieşim şi împreună cu tati. Îmi plac şi ieşirile la ţară la bunica şi bunicul şi nu ratăm nicio şasă să mergem să mă joc cu ei. Sunt foarte iubit şi ei încearcă să-mi îndeplinească  toate poftele.

Căruciorul îmi oferă tot mai puţin spaţiu în care să-mi desfăşor în bună voie somnicul şi celelalte activităţi, aşa că ai mei au decis să-mi cumpere un ţarc în care acum îmi desfăşor mare parte din activităţile zilnice. Mă joc, mă uit la TV, fac nănic chiar şi mănânc. Pentru că în ultmia vreme stau din ce în ce mai bine în funduleţ pe la 6 luni ai mei au decis să mă pună în rotobilul premergător. Îmi place să mişc foarte repede din picioruşe şi sper ca în curând să ajung să mă şi deplasez pe rotile, iar apoi să fac câţiva paşi singurel. Zilele astea tati chiar m-a luat într-o mică plimbărică “la pas” până la bucătărie. A fost destul de greu şi după câţiva paşi am obosit şi am renunţat dar promit să mai încerc pentru că tare mi-a mai plăcut.

Între timp printre cunoscuţii lui mami şi tati au mai apărut câţiva bebeluşi şi urmează să mai apară câţiva pe care abia aştept să-i cunosc şi să ne jucăm împreună. Am ţinut ochii şi urechile pe cazul Mariei-Beatrice şi ne bucurăm foarte mult de progresele şi schimbările în bine intervenite în viaţa ei, dar cu mare tristeţe am aflat şi de problemele de sănătate ale Mariei şi pe această cale vrem să-i dorim însănătoşire grabnică, iar părinţilor ei multă răbdare, încredere şi putere de luptă. Sperăm să le vedem sănătoase pe amândouă cât mai curând.

Ei cam atât am să vă zic după cele aproape 5 luni de lipsă din on-line, sper că v-am făcut o surpriză plăcută prin această revenire şi îmi reiau promisiunea de a mă ţine de capul lui tati să posteze cât mai des articole interesante. În curând vă romit şi nişte poze cât mai actuale dar şi multe alte istorisiri interesante. Vă las acum, deoarece este târziu deja şi m-a luat un somnic …

Ne citim/scriem în curând!